اللغة العربية

اقْرَأْ بِاسْمِ رَبِّكَ الَّذِي خَلَقَ (1)

Citeşte în numele Domnului tău ce a creat!

خَلَقَ الْإِنْسَانَ مِنْ عَلَقٍ (2)

Cel ce a creat omul dintr-un cheag de sânge.

اقْرَأْ وَرَبُّكَ الْأَكْرَمُ (3)

Citeşte, căci Domnul tău este Mult-dăruitorul,

الَّذِي عَلَّمَ بِالْقَلَمِ (4)

El l-a învăţat pe om cu condeiul,

عَلَّمَ الْإِنْسَانَ مَا لَمْ يَعْلَمْ (5)

l-a învăţat ceea ce nu ştia.

كَلَّا إِنَّ الْإِنْسَانَ لَيَطْغَىٰ (6)

Omul, dimpotrivă, se îngâmfează

أَنْ رَآهُ اسْتَغْنَىٰ (7)

îndată ce se vede bogat.

إِنَّ إِلَىٰ رَبِّكَ الرُّجْعَىٰ (8)

Tot la Domnul tău este însă întoarcerea!

أَرَأَيْتَ الَّذِي يَنْهَىٰ (9)

L-ai văzut pe cel care îl împiedica

عَبْدًا إِذَا صَلَّىٰ (10)

pe un rob (al lui Dumnezeu) să se roage?

أَرَأَيْتَ إِنْ كَانَ عَلَى الْهُدَىٰ (11)

L-ai socotit c-ar fi pe Calea cea dreaptă,

أَوْ أَمَرَ بِالتَّقْوَىٰ (12)

când poruncea pietate?

أَرَأَيْتَ إِنْ كَذَّبَ وَتَوَلَّىٰ (13)

L-ai văzut apoi hulind şi întorcând spatele?

أَلَمْ يَعْلَمْ بِأَنَّ اللَّهَ يَرَىٰ (14)

Nu ştie el oare că Dumnezeu este Atoatevăzător?

كَلَّا لَئِنْ لَمْ يَنْتَهِ لَنَسْفَعًا بِالنَّاصِيَةِ (15)

Ba nu! Dacă nu încetează, îl vom scutura de cârlionţul din frunte,

نَاصِيَةٍ كَاذِبَةٍ خَاطِئَةٍ (16)

cârlionţ mincinos şi păcătos.

فَلْيَدْعُ نَادِيَهُ (17)

Să-şi cheme obştea lui!

سَنَدْعُ الزَّبَانِيَةَ (18)

Noi vom chema îngerii-păzitorii!

كَلَّا لَا تُطِعْهُ وَاسْجُدْ وَاقْتَرِبْ ۩ (19)

Nu! Nu-i da ascultare! Ci prosternează-te şi apropie-te (de Dumnezeu)!